fbpx

Stresul oxidativ generat de supraproducţia de radicali liberi s-a dovedit a fi, în repetate rânduri, promotorul multor disfuncţii ale organismului uman şi face obiectul de interes al studiilor ştiinţifice din domeniul medical şi nu numai.

Ce sunt radicalii liberi?

Radicalii liberi sunt moleculele ce conțin unul sau mai mulți electroni neîmperecheați puternic reactivi. Când doi radicali liberi își împart electronii liberi, se formează nonradicalii. Radicalii liberi sunt reprezentați de specii reactive de oxigen, dar și de azot. Speciile reactive de oxigen (SRO), sunt produse de organismele vii

1. ca rezultat normal al metabolismului celular  2. şi al factorilor mediului înconjurător,

cum sunt gazele poluante sau fumul de țigară. SRO sunt molecule puternic reactive ce pot distruge structurile celulare cum sunt hidrații de carbon, acizii nucleici, lipidele și proteinele, alterându-le funcția. Dezechilibrul dintre oxidanți și antioxidanți în favoarea oxidanților poartă denumirea de ”stres oxidativ”. Reglarea statusului reducere/oxidare (redox) e esențială pentru viabilitatea, activarea și proliferarea celulei și funcționarea organului.

Organismele aerobe au sisteme antioxidante integrate, ce includ antioxidanți enzimatici și neenzimatici, ce sunt, de obicei, eficienți în anihilarea efectelor nocive ale SRO.

Antioxidantul ”donează” un electron oxidantului, pentru ca acesta să nu mai fie reactiv:

antioxidantandfreeradicalpic

Totuși, în condiții patologice, sistemele antioxidante pot fi depășite de situație. Stresul oxidativ este responsabil de foarte multe boli: cancer, tulburări neurologice, ateroscleroză, hipertensiune arterială, diabet, sindrom respirator acut sever, fibroză pulmonară idiopatică, boala pulmonară cronică obstructivă sau astm bronșic. Speciile reactive de oxigen pot fi rezultatul normal unor procese endogene sau pot fi produse sub acțiunea unor stimuli externi, cum se poate vedea în cele ce urmează.

1. SRO Ca rezultat normal al metabolismului celular

SRO sunt produse de organismele vii ca rezultat normal al metabolismului celular. SRO pot fi împărțite pe două grupe: radicali liberi și nonradicali. Există mai multe SRO, dar cele cu mai mare importanță fiziologică sunt:

  • anionul superoxid O2-
  • radicalul hidroxil –OH
  • peroxidul de hidrogen (H2O2)

2. SRO Al factorilor mediului înconjurător 

În afară de generarea internă de oxidanți, există surse exogene promotoare ale stresului oxidativ. Cu cât este mai largă expunerea la acești factori, cu atât stresul oxidativ din organism este mai crescut. Viața modernă oferă o paletă tot mai largă de factori oxidativi. Aici avem două clase: poluanții de interior și poluanții de exterior.

Poluanții de interior: mulți compuși chimici din produsele de menaj sunt toxice și pot cauza stress oxidativ. Aceștia pot ajunge în organismul uman prin inhalarea vaporilor, contactul cu pielea, contactul cu ochii și prin ingestie. Între produsele menajere se găsesc produsele legate de autoturism, chimicale din interiorul casei (deodorante de cameră, înălbitori, produse de curățare), produse de grădinărit, inclusiv pesticide, produse de uz personal (antiperspirante, șampon, fixativ pentru păr – ce sunt relativ nontoxice, cu excepția ingestiei la copii), produse de mentenanță a casei cum sunt vopselele, produse de birotică cum ar fi adezivi, cerneala/tușuri imprimantă, substanțe anorganice și substanțe organice volatile, ce pot fi toxice.

Poluanții de exterior: poluarea aeriană (noxe, fumul de țigară, alte surse de poluare a aerului, substanțe organice volatile), radiațiile ionizante și ne-ionizante, hiperoxia, metalele grele.

Vedem, astfel, că există un bombardament vizibil și invizibil continuu asupra organsimului uman, cu o generare ridicată de radicali liberi și, implicit, de stres oxidativ. Conform literaturii de specialitate, acesta este implicat în patogeneza multor boli, iar bolile în sine sunt un autoîntreținător al stresului oxidativ, ca un cerc vicios, pentru care sistemul enzimatic anioxidant endogen are nevoie de suplimentare. Stresul emoțional, oboseala, sportul de performanță (exercițiul fizic exagerat) sunt, la rândul lor, generatori de radicali liberi și stres oxidativ.

oxidarea

Antioxidanții interni și antioxidanții exogeni

În combaterea stresului oxidativ intră sistemul antioxidant enzimatic endogen. La fel ca în cazul detoxifierii, corpul are propriile mecanisme de a se apăra de excesul de radicali liberi. Cei mai cunoscuți antioxidanți interni sunt superoxidismutaza, catalaza, şi glutation peroxidaza. Când acest sistem este depășit, intră in calcul antioxidanții externi, de natură alimentară.  Aceștia se numesc și antioxidanți neenzimatici: vitaminele A, C, E, apoi glutationul, coenzima Q10, seleniul, acidul lipoic, vitamina K și anumite fitochimicale. Din punctul meu de vedere, în condițiile traiului într-un mediu curat, cu alimente curate, sistemul antioxidant endogen și antioxidanții din alimente ar fi suficiente pentru păstrarea echilibrului redox (oxidant-antioxidant). Dar ținând cont de mediul în care trăim, de alimentația generală și chiar de scăderea densității nutriționale a alimentelor, aportul alimentar devine insuficient. Insuficiența se manifestă cu precădere în situații patologice specifice de mediu sau de stil de viață (BPOC, diabet zaharat, neurodegenerative, cardiovasculare, obezitate, boli alergice, autoimune) și necesită suplimentare ortomoleculară obligatorie (standardizate, desigur). Suplimentele ortomoleculare antioxidante se dau în funcție de afecțiuni, fiecare antioxidant având specificitatea sa. De exemplu, glutationul în sine este eficient doar intravenos, pe cale orală se preferă precursori. Glutationul intră în componența enzimei antioxidante endogene glutation-peroxidaza și este un bun detoxifiant al poluanților. 

Cum afli care este nivelul tău de stres oxidativ?

Stresul oxidativ se poate măsura după diverși parametri. Cel mai accesibil e prin analizele de sânge, unde este măsurată activitatea antioxidantă endogenă. Consilierea nutrițională adecvată te poate ajuta să alegi cei mai benefici antioxidanți pentru tine, atât alimentar, cât și prin suplimentare ortomoleculară.

antioxidanti alimentari

Ca un rezumat mai simplu: Deși organismul viu produce la modul natural radicali liberi, în mediul modern în care trăim aceștia sunt produși în exces, provocând daune imense, care conduc la bolile cunoscute de stil de viață. Radicalii liberi sunt molecule instabile care caută să se stabilizeze, și, produși în exces, au ca rezultat distrugerea celulelor și a ADN-ului, dacă nu sunt ”neutralizate” la timp. De ”neutralizarea” acestora se ocupa antioxidanții produși de propriul nostru organism, niște enzime care constituie ”linia de apărare” împotriva daunelor celulare și antioxidanții alimentari – cei vitaminici și cei nevitaminici, în doze standardizate, pentru că cei din alimentația normală, de cele mai multe ori, nu sunt de ajuns.

Notă: Articolul de față reprezintă extrase din lucrarea mea de licență în nutriție&dietetică, care deține referințele științifice de rigoare.

© Sigina Pop, Nutritionist-Dietetician
Programari Cluj-Napoca: 0751 050 303 SAU 0741929655
Programări Dej: 0264213338 (Venusmed)
Programari Vatra Dornei: 0737031555 (Danaderm) și 0751516175 (Dorna Medical)

Share This

Share this post with your friends!