De ce e obezitatea în creștere?

M-am născut cu 4 kg, și am fost plinuță toată viață, deși ai mei erau toți normoponderali. În clasa a XII-a cred că am atins maximul meu de greutate: învățam pentru bac și mâncam câte un Lion King, beam câte un suc Tedi mare și aveam mereu un bol imens de fructe în față, pe masă, în fiecare zi. În afară de mâncare.

18 ani, maximul istoric al greutății mele

Pe parcursul vieții n-am avut niciodată imaginea mea despre cum aș arăta slabă. Avusesem variații, de copil, cum mă înălțasem, și crescusem, uneori arătam a copil normal, dar, de cele mai multe ori, dodoloț. Nu mâncam prostii, căci mama avea grijă. Nu ne-a obișnuit cu prăjeli, prăjituri, calitatea alimentelor era atent controlată. Dar eu aveam un apetit net mai mare decât al surorii mele, încă de bebeluș. Totuși, dacă stau să mă uit la copiii de azi, eram chiar normoponderală. Cred că grija asta pe care a avut-o mama m-a menținut doar supraponderală și nu obeză. O dată ce ai tendința să ”crești”, dacă mediul e de așa natură, tot ”crești” până la obezități morbide.

N-am avut niciodată tulburări hormonale, am fost un copil, o adolescentă și o tânără relativ sănătoasă. Asta e bine, dar poate fi și descurajant. Dacă ai probleme medicale, te sustragi ”vinei” de a fi gras. Doar ”ai cu tiroida”. Ceea ce e total greșit, pentru că obezitatea în sine este o boală, și nu poți fi vinovat că o ai, indiferent de alte patologii asociate.

În 2012 (poza 1), și la -27 de kg, 2016 (poza 2) 

Ce vreau să spun, unele lucruri sunt determinate genetic. Și modelate de către mediu. Nu poți alege cu ce încărcătură genetică să te naști, dar poți să o modelezi. Firește, vei munci mai mult decât alții, care n-au problema aceasta. Poate ți se pare nedrept. Și mie mi se pare. Dar hai să luăm lucrurile din altă perspectivă: alții se nasc bogați, lucrează doar cât le place și au o viață mai ușoară. Alții nu se nasc bogați, și trebuie să lucreze de 10 ori mai mult, pentru același confort. Nici asta nu este drept, nu-i așa? La asta mă gândesc când simt că obosesc să am grijă la stilul meu de viață. Nu suntem toți la fel, așa că fiecare face ce poate, cu ce are. Nu ești de vină că ai predispoziție spre îngrășare, ești de vină dacă nu faci nimic în sensul acesta. Și aici lucrurile sunt extrem de delicate. Nu toți avem aceeași capacitate, aceeași motivație, așa că uneori, când nouă ni se pare că am făcut tot ce am putut, altora li se pare prea puțin. Tu să nu te descurajezi.

De ce ne îngrășăm?

De-a lungul formării mele ca dietetician, dar și după, am studiat intens adițional materialelor de la facultate. Am urmărit diverse personalități din domeniul medicinei și nutriției din lume, am rumegat informațiile, le-am trecut prin filtrul meu, am căutat studii, am luat ce a fost bun de la fiecare, și m-am descotorosit de formulările de marketing care țin de vânzări și mai puțin de știință.  Că teoria larg acceptată de specialiștii în domeniu ”you eat too much and exercise too little” nu e validă. Că ”calories in, calories out” sfidează legea a doua a termodinamicii, și că nu e aplicabilă organismelor vii. Că un gram de grăsime saturată n-are același impact asupra metabolismului ca un gram de grăsime nesaturată. Și că vinovații sunt pe afară, zaharul, mâncarea foarte procesată și altele. Cred și eu că atâtea informații provenind de la oameni care par serioși, te bulversează. Adevărul e undeva la mijloc și, după atâtea treceri în revistă, am ajuns la aceeași concluzie: da, mâncăm prea mult și ne mișcăm prea puțin, astfel că factorii de mediu ne depășesc și expresia noastră genică își face de cap cu ușurință. Îți aduc și argumente ușor de înțeles.

De ce mâncăm mai mult? 

De-a lungul timpului, alimentele au fost adaptate preferințelor noastre din rațiuni comerciale, în principal. Prea puține alimente de azi mai seamănă cu precursorul lor ancestral, sălbatic, iar unele alimente de azi, nici nu existau în trecut. Asta nu e neapărat un lucru rău, s-a lucrat la productivitate, la rezistența la dăunători, dar și la gust și aspect, care gâdilă partea hedonistică din noi. Dar, adesea, fiecare inovație vine și cu efecte adverse.

->Alimente pentru plăcere și vânzări

Alimentele crescute intensiv sunt mai sărace în nutrienți, deci consumăm volum, dar nu ne facem necesarul real de minerale, vitamine, enzime, antioxidanți. Fructele le-am făcut să fie dulci, și mai puțin bogate în nutrienți. Putem mânca multe, pentru că ne plac la gust, și asta aduce multe zaharuri. Vezi afinele de pădure, care sunt mici, neaspectuase, mai acre, dar sunt o explozie de nutrienți, comparativ cu afinele de cultură – mari, aspectuoase, și dulci. Zmeura aromată de pădure, comparativ cu zmeura de cultură. Cu soiuri dezvoltate să dea rod de mai multe ori pe an. ”Merele pădurețe”, comparativ cu merele de cultură. Alimentul ancestral nu era atât de palatabil, ca atare, nu gâdilau centri plăcerii atât de mult, dar o cantitate mică era suficientă să îți faci necesarul de antioxidanți și vitamine. Cultivarea intensivă nu permite să se dezvolte toți nutrienții. Gândiți-vă la popularele roșii (tomate). Ca roșiile să aibă aromă – mirosul specific, gust, trebuie să aibă timp să se dezvolte acei compuși aromatici. Dacă nu au gust, înseamnă că lipsesc compuși.

->Diversitatea oferită de alimentele derivate (procesate)

Avem acces ușor, peste tot, la o serie de derivate din alimentele de bază. Dacă, în trecut, ai fi muncit fizic să pui pâinea cea de toate zilele pe masă, acum avem pâinea, patiseriile și mult mai mult, la fiecare colț de stradă și relativ accesibile ca preț. De cele mai multe ori, (pseudo)alimentele derivate sunt mai calorice decât produsul de bază, dar mai puțin nutritive. Vezi carnea macră, comparativ cu mezelurile de tot felul. Sunt aditivate, făcute să ne placă ochiului și papilelor gustative, calitatea și impactul asupra sănătății contează mai puțin.

->Zahărul

Statele Unite este lider de piață la capitolul zahăr adăugat în alimente. Mai urmează și mâncarea chinezească și zahărul ascuns prin tot felul de produse derivate, ca să nu mai vorbim de abundența de dulciuri.

Toate acestea perturbă o serie de neurotransmițători și de hormoni, ne fac să mâncăm mai mult și ineficient, și în tot acest haos alimentar trebuie să ne găsim fiecare un echilibru, ca să ne ferim de obezitate și de bolile relaționate cu stilul de viață modern.

-> Perturbatori endocrini

Unde carnea de pui hrănit cu șrot de soia e cap de listă, sau masele plastice neconforme cu care vine în contact mâncarea – doar două exemple.

 Vezi și Cum să slăbești sănătos și durabil? 

De ce facem prea puțină mișcare?

Poate vei spune că ești o persoană activă, că mergi pe jos, sau poate mergi zilnic la sală, dar, în realitate, foarte puțini din oamenii de azi se pot numi activi fizic. Societatea modernă a creat multe lucruri bune, dar și proaste, printre care, oameni “handicapați” fizic. Da, pentru mulți e un efort banalul mers pe jos. Avem locuri de muncă statice, stăm în mașină, stăm în autobuz, stăm acasă, majoritatea oamenilor din zona urbană stau închiși în ”cutii de chibrituri” numite blocuri.

Omul nu este proiectat să stea. Nivelul de activitate fizică la care suntem proiectați să trăim este similar cu cel al omului neindustrializat. Se trezea când se crăpa de ziuă (să nu mai vorbim de ritmul circadian), ara, căra, săpa, mulgea, treiera – era în mișcare până la lăsatul serii, cu mici pauze. Probabil stătea într-o zi cam cât suntem noi acum activi la sală. Exact invers. Mâna plugul cu boi, nu stătea în sezut în tractor, dădea cu coasa, nu cosea cu cositoare sau alte ustensile avansate. Facem prea puțină mișcare raportat la omul acestral, de care nu ne diferențiem prea mult d.p.d.v. genetic. Avem nevoie de mii de ani de adaptare, iar obezitatea a apărut de cca 100 de ani și e epidemică doar de vreo 50 de ani. Nu mai putem să fim la fel de activi fizic, dar putem să optimizăm fiecare în viața noastră câte ceva.

(Dez)avantajul genetic

Acum câteva mii de ani, când omul găsea greu de mâncare, scăderea metabolismului bazal (arderilor) și conservarea energiei era vitală. Supraviețuiau cei care, după o îndelungată perioadă de lipsă de alimente aveau o capacitate de stocare a energiei mai bună. Așa se face că ceea ce reprezenta un avantaj pentru supreviețuirea umana acum mii de ani, acum reprezintă exact inversul. Cum am spus, noi nu ne diferențiem prea mult de omul ancestral, avem nevoie de mii de ani ca să ne adaptăm, iar abundența alimentară și modernitatea sunt relativ recente – cei cu gene ”avantajoase” în foamete și alimentație frugală, sunt, în prezent, dezavantajați.

Vezi condiții pt consiliere la distanță (din țară) aici.

Synobis Medical – management integrat al obezității

Aceasta ar fi pe scurt situația, de aceea există Synobis Medical, unde, împreună cu dr Mădălina Indrie, medic primar diabet și specialist în obezitate am creat o întreagă echipă de specialiști care să abordeze obezitatea pe toate fronturile.

Medicina internă și endocrinologie, nutriție și dietetică, psihologie și kinetoterapie/gimnastică medicală/remodelare corporală prin sport și, nu în ultimul rând, chirurgie bariatrică – vezi echipa.

La Synobis Medical beneficiezi de investigații cu aparatură de ultimă generație: ecografie abdominală, ecografie DOPPLER, ecografie tiroidiană, analiză corporală complexă InBody 770 – vezi listă tarife aici.

Medicii noștri nutriționiști sunt conștienți de impactul alimentației asupra sănătății, de aceea s-au supraspecializat adițional specializării de bază. Cu experiență de aproximativ 15 ani, dr Mădălina Indrie este unul dintre puținii medici specializați pe obezitate din țară.

Dieteticienii noștri oferă o paletă de dietoterapie largă, de la obezitate și boli de stil de viață, la boli cu necesități speciale – dieta ketogenică în epilepsie, fenilcetonurie, oncologie, intoleranțe, boli alergice și autoimune, alimentația copiilor și a femeilor însărcinate. Din 2014, îi ajut și pe alții să fie sănătoși și să se mențină – vezi aici.

Specialiștii în sport sunt la bază kinetoterapeuți, calificați să realizeze antrenamentele personalizate în funcție de necesitățile pacienților (afecțiuni).

Suportul psihologic este necesar demersului de schimbare a stilului de viață, deoarece, după cum spune colega mea, dr Madalina Indrie, dacă în fiecare patologie avem un organ țintă (cardiologie – inima, nefrologie – rinichii, diabet – pancreasul etc), în obezitate organul țintă este creierul. Înțelegerea felului în care funcționează creierul nostru în raportarea la stilul de viață și alimentație este unul din aspectele principale pe care lucrăm.

La Synobis Medical vrem să te ajutăm să pui punct dietelor și să înveți să îți gestionezi predispoziția spre îngrășare într-un mod sustenabil.

—-

© Sigina Pop, Nutritionist-Dietetician
Programari: 0749651957 (Synobis Medical)
Vezi condiții pt consiliere la distanță (din țară) aici.