Cum ne dorim mereu ce nu avem, fetele cu păr întins îşi doresc păr creţ şi invers. Există câteva metode de a-ţi face părul creţ acasă, depinde de ce ai nevoie.
1. Cu ondulatorul sau cu placa obţii onduleuri definite rapid, eu cam în 30-40 minute. Le fixez cu spray strong sau extra strong, voi însă, în funcţie de cât de moale sau tare e firul de păr, folosiţi fixativul potrivit. Aceste onduleuri arată foarte bine şi la mine durează până la următoarea spălare, graţie firului gros cu ţinută, însă metoda are o problemă: folosită pe termen lung, deteriorează părul. Este în regulă dacă o folosiţi o dată la lună, dar nu des.
2. Iei câte o şuviţă (dată sau nu cu spumă, depind de fir şi aici), pe care o răsuceşti bine şi, aşa chircită, o înveleşti în folie de aluminiu, plată, astfel încât să o poţi prinde în placă. Căldura plăcii încinge folia de aluminiu şi, când se răceşte şi se desface, suviţa rămâne ondulată. Şi această metodă e rapidă, însă folosită des, usucă firul de păr.
3. Foloseşti bigudiuri calde (10-15 lei setul de 10 bigudiuri, în Cluj se găsesc în Piaţa Mărăşti), iei un set sau două, de ce mărimi vrei (sau ce găseşti 
), în funcţie de cât de bogat e părul. Eu folosesc un set jumătate, bigudiuri medii şi mici. Le pui într-o oală cu apă pe foc şi o acoperi, iar după ce a dat un clocot poţi să stingi sau să laşi foc mic, în orice caz, le laşi în apa fierbinte şi le scoţi câte una, două, pe rând. Dacă scoţi mai multe odată, rişti să se piardă căldura din ele, căldura de care ai nevoie ca parul să rămână creţ. Înainte de a rula, aplici spumă sau un fixativ uşor. Le ţii în păr până când se răcesc de tot… şi încă o bucată după aceea, dacă ai timp, nu strică. Durează cam o oră şi ceva, nu este aşa de dăunător pentru păr ca şi ondulatorul, dar să nu uităm că tot căldură se foloseşte. Aşa că să foloseşti produse de îngrijire după.
4. O altă metodă, “păr şifonat” mai degrabă, arată sălbatic dar fain, dacă ştii să îl aranjezi. După ce te speli pe păr sau pe părul umed aplici spumă, în funcţie de tipul tău de păr, iei câte o şuviţă şi o răsuceşti lejer după care o prinzi într-o clemuţă. Faci aşa cu fiecare şuviţă până e gata tot părul, apoi usuci cu foenul. Laşi să se răcească şi scoţi clemuţele. Îţi bagi prin păr degetele şi îl aranjezi după voie. Va arăta rebel, dar frumos.
5. Moaţele. Fie că dai 30-50 lei pe moaţe din comerţ, special făcute, fie că îţi faci acasă din cârpe sau folie de aluminiu, moaţele sunt cea mai bună opţiune de a-ţi face părul creţ, fără a expune firul la temperaturi mari. Ca să îşi păstreze aspectul proaspăt şi ca onduleurile să arate frumos şi hidratate (nu oricum!), am un mic secret, pe care vi-l împărtăşesc şi vouă: înainte de a rula părul întind pe şuviţă cu un pieptene de tapat, des, gel de păr cu efect umed. Eu îl folosesc mereu pe cel de la Farmec, cu fixare forte. E ieftin (vreo 10 lei, 75 ml) şi foarte bun. E bine să îl mai îndoiţi cu apă, nu prea mult, ca şuviţa să nu rămână încărcată de gel, că nici aşa nu e bine.
Această metodă este mai puţin deteriorantă, comparativ cu cele dinainte, însă timpul de uscare/aşteptare este mult mai lung. Dacă e vară şi cald afară, în 2-3 ore poate fi gata. Iarnă 3-4 ore, cu ajutorul uscătorului. Totuşi, creţii de moaţe sunt cei mai strânşi şi mai durabili.
P.S. Am găsit doar 3 poze cu creţi: prima (de la stânga) e cu placa, a doua e cu moaţe şi a treia cu ondulatorul.
Nu toate persoanele îşi permit să meargă la coafor foarte des, cu atât mai mult cu cât este vorba de blond, o culoare care cere vopsire la rădăcină tot la 3-4 săptămâni. Mai ales blondul decolorat, despre care tratez acum.
Am încercat diverse vopsele şi decolorante până am ajuns la concluzia că cel mai bun decolorant pentru acasă este Palette Color XXL 00A. În cutie se află oxidantul în sticulţa-aplicator, un tub de cremă şi un pliculeţ cu praf alb (nu albăstrui, ca şi la altele) – ingredientele perfecte pentru amestec – un pliculeţ de balsam, de aplicat după spălarea părului şi o pereche de mânuşi de protecţie.
Când aplicam alte decolorante, aproape mă intoxicam de la mirosul de amoniac şi mă pişcau ochii îngrozitor. 00A conţine amoniac, însă nu miroase atât de prăpăstios, e suportabil. Nu trebuie să stau mult cu el în păr (pentru tonul meu stau cam 30-40 min maxim) şi se duce repede la spălare. Blondul rezultat e uniform – mereu cu grijă la aplicare, să nu cumva să îl întindeţi pe firul de păr, ci numai la radacină – şi are o tentă perlată. Eu folosesc şi nuanţator argintiu, la fiecare spălare, pentru a evita îngălbenirea gen “pui de găină” în timp.
Folosesc acest decolorant de aprox. un an de zile şi sunt mulţumită de el. Dar să nu uităm că tot decolorant este, până la urmă, şi părul are nevoie de produsele de îngrijire corespunzătoare.
Să-l folosiţi cu cap.
Acest lipgloss de la Chanel este un gloss cremos, pe care cum îl aplici aşa stă, are un luciu fermecător şi, ceea ce ne dorim de la orice ruj lichid, nu se întinde. E rezistent în timp, dacă nu mănânci sau bei rămâne aşa cum l-ai lăsat când te-ai privit ultima oară în oglindă: minunat.
Culoarea glossului meu e 72 dar mai poţi vedea şi alte culori aici.
Nu sunt o mare fană a lacurilor de unghii, însă dacă se întâmplă să îmi fac unghiile acasă, vreau un lac care să se usuce repede şi să ţină mult. Mai ales să ţină mult.
Mai demult foloseam lacurile de la Farmec, care au culori frumoase, se uscă greu şi ţin mediu pe unghii. Am folosit şi Ruby Rose şi no name-uri, de la care nu te aştepţi la nu ştiu ce, însă de la unele aveam surprize plăcute.
Când m-am hotărât eu să nu mai dau greş şi să îmi iau un lac de unghii ţapăn (cum mai zic adolescenţii pe aici), de firmă renumită, m-am îndreptat spre Bourjois.
Lacul Bourjois 1 seconde se numeşte aşa fiindcă susţine că îţi ia doar o secundă să lăcuieşti o unghie – 10 unghii, 10 secunde. Asta se întâmplă datorită pensulei unice mai late, care acoperă cu o aplicare toată unghia, uniform. Timpul de uscare este stabilit la 50 de secunde, adică aproape un minut. Ei… aici au intervenit problemele. Fiindcă nu mi-a plăcut aşa zisa uniformitate, am dat două straturi, cum se dă normal, la orice lac. Am aşteptat cam jumătate de oră, însă nici mai târziu nu era uscat. Dacă atingeam unghiile de ceva, se ducea ca şi cum ai fi dat vreo 3-4 straturi groase şi nu a avut timp să se usuce. M-am gândit că nu l-am aplicat bine. Următoarea dată, am încercat o singură aplicare şi, pe lângă că nu mi-a plăcut cum arăta culoarea, am păţit la fel şi nici nu şi-a păstrat luciul.
Din păcate, nu vă recomand să vă luaţi acest lac. La cei 8 ml, am dat 24 de lei atunci pe el (încă mai e valabil, până în 2011), însă mai bine îmi luam vreo 5 lacuri Golden Rose (11 ml) de banii aceia. Vă recomand în schimb lacurile Golden Rose, costă în jur de 4 lei lacul, au culori vibrante, frumoase, pe o mulţime de nuanţe. Nu sunt cu uscare rapidă, însă ţin cam 2-3 zile pe unghii naturale şi mai mult pe unghiile tehnice sau reconstruite.
Pe acestea din urmă le găsiţi în Cluj-Napoca la Central (de exemplu), cum se intră pe intrarea principală, înainte, în spatele scărilor rulante.
Lacurile de la Sephora (de 5 ml, dacă bine îmi amintesc) – altă “minune”. Au culori frumoase, se asează uniform pe unghie, se usucă relativ repede, dar sar de pe unghie în aceeaşi zi. La cei 5 ml şi la calitatea acestora, 10 lei mi se pare foarte mult. Dacă aveţi nevoie de culori frumoase, luaţi-l, dar nu faceţi nimic în acea zi cu mâinile. Altfel, nu vi-l recomand. Ce păcat…
În afară de Gloden Rose mai sunt şi alte firme bunicele cu preţuri de la rezonabil la ieftin - Farmec, Kallos, Ruby Rose, Florimar şi no names, pe care, dacă vreţi să vă schimbaţi mai des culoarea, e bine să le luaţi în seamă. Ieftin nu înseamnă întotdeauna de proastă calitate iar mai scump nu înseamnă neapărat mai bun. Desigur, depinde ce cumperi, trebuie să fii rezonabil(ă) în decizii.
Voi ce lacuri sau oje cât de cât bune/bune/foarte bune folosiţi?
În căutarea mea de produse puternic regeneratoare pentru păr, am găsit două produse interesante de la Artego, gama profesional. O mască profund restructurantă cu kera-vit (500 ml) şi un spray balsam, tot cu kera-vit (300 ml).
Ceara pentru restructurare profundă este o mască cu consistenţă compactă, pe bază de ulei de cocos şi kera-vit. Susţine că asigură reconstruirea fibrelor până în zonele cele mai profunde ale firului de păr şi că repară eficient zonele deteriorate ale cuticulei, conferind părului vigoare şi strălucire. Masca se aplică pe părul umed, apoi se ţine înfăşurat într-un prosop cald şi umed timp de 10 minute, după care se clăteşte.
Eu am încercat produsul şi, deşi părul meu nu este foarte deteriorat, am simţit un efect benefic încă de la prima folosire. Crema nu are un parfum pronunţat, are o textură plăcută, se întinde destul de bine pe păr. De aceea, având în vedere că părul meu e destul de lung, nu a fost nevoie să folosesc foarte mult din produs o dată. Firul de păr e mai elastic, nu mai e atât de rigid, se aşează frumos, e plăcut la atingere, îl simt mai hidratat.
Spray-ul tratament de restructurare fără clătire conţine proteine de mătase şi in şi este îmbogăţit cu complexul kera-vit. Susţine că îmbunătăţeşte condiţia părului şi contribuie la refacerea cuticulei. Se aplică după spălarea părului în mod uniform, prin pulverizare.
L-am încercat şi pe acesta, are un parfum fin, plăcut şi odată pulverizat pe păr îl face moale şi fin ca mătasea. Senzaţia este foarte plăcută şi se simte efectul lui şi la câteva zile după aplicare.
Celor care aveţi nevoie de ele (păr blond, ex-blond, uscat sau deteriorat de placă şi alţi “dăunători”), vi le recomand cu încredere. Ceara mască regeneratoare costă 65 lei, spray-ul 30 lei, se găsesc în Cluj-Napoca la Sentera, pe str. Eroilor.
Cred că încă mai sunt foarte multe persoane care nu cunosc puterea cuvintelor. Cuvintele şi gândurile noastre influenţează în mod substanţial viaţa noastră, fără să ne dăm seama. Sintagma cu “gândirea pozitivă” a americanilor a făcut înconjurul lumii însă nu s-a lipit de mulţi. S-a demonstrat că gândurile şi ceea ce exprimăm au o energie vibraţională foarte puternică, care se răsfrânge asupra organismului nostru.
Acelaşi cuvânt, chiar dacă diferă ca formă de la o limbă la alta, are aceeaşi încărcătură energetică în orice limbă prin ceea ce înseamnă el. Prin gând şi cuvând putem să omorâm sau să dăm viaţa, la propriu, chiar dacă pare extrem. Vă invit să vă faceţi timp o oră şi un pic pentru a viziona următorul documentar bazat pe experimentele unui japonez Masaru Emoto, subtitrat în română. Celor care sunt interesaţi, le poate schimba viaţa.
Aşa cum am spus într-un post anterior, am onoarea să vă prezint un video cu primul caz tratat homeopat de către dr. Palaghia Pop, prezentat la Întâlnirea homeopaţilor din 16.02.2010, la Cluj-Napoca. Videoul este filmat de mine, improvizat, cu un aparat foto normal, de aceea îmi cer scuze pentru felul în care se aude pe alocuri, fiindcă nu mi-am dat seama unde are microfonul şi l-am astupat fără să vreau 
Sper că v-a plăcut prezentarea, în stilul propriu şi personal al dnei dr.
Homeopatia, ramură a medicinei alternative, a devenit din ce în ce mai populară. Mulţi oameni îşi găsesc rezolvarea problemelor în remediile homeopate bine administrate, probleme care în medicina clasică cu greu s-ar fi putut rezolva sau nu s-ar fi rezolvat în întregime.
Termenul este de origine greacă, homoios – asemănător şi pathos – suferinţă. Homeopatia este o metodă de tratament bazată pe principiul similitudinii, care spune că orice substanţă, care în doze mari poate produce un tablou de boala la un om sănătos, poate vindeca, în doze mici, acelaşi tablou de boală la o persoană suferindă, defineşte Sorina Soescu, medic homeopat (101 întrebări despre homeopatie, p. 11) Cu alte cuvinte, “cui pe cui scoate”. Cei doi poli importanţi ai homeopatiei sunt Samuel Hahnemann (1755-1843) şi George Vithoulkas în prezent, câştigătorul premiului Nobel pentru medicină alternativă.
Homeopatia a pătruns în România în 1981, prin contribuţia esenţială a dlui profesor dr., pe atunci conferenţiar, Honorius Popescu, de la Facultatea de Farmacie (farmacologie), UMF, Cluj-Napoca. Mai multe detalii despre homeopatia în România pot fi găsite în cartea pe care a publicat-o de curând şi la a cărei prezentare am avut onoarea să asist, Homeopatia în România – pagini de istorie, în colaborare cu Raluca Daniela Praţa, Risoprint, Cluj-Napoca, 2010.
Aceasta este doar o scurtă introducere despre homeopatie, subiectul fiind extrem de larg şi complex. Tratamentul homeopat diferă de la persoană la persoană, nu există o reţetă comună pentru o afecţiune. Fiecare individ este unic şi este tratat unic. Homeopatia este eficientă şi nu produce efecte adverse ca medicamentele, rugămintea mea este însă să fiţi atenţi să apelaţi la un medic homeopat cunoscut ca fiind bun în homeopatie. Tratamentul homeopatic cere răbdare şi perseverenţă din partea pacientului. Rezultatele nu apar întotdeauna peste noapte, fiindcă remediul nu acţionează ca un medicament chimic.
Prima mea întâlnire cu tratamentul homeopat a avut loc în 2006, când m-am îmbolnăvit foarte grav, situaţie în urma căreia am rămas cu anxietate reactivă şi alte tulburări. Bineînţeles că pastilele nu m-au ajutat să tratez cauza ci doar efectul, aşa că, sub indicaţiile medicului curant, mama mea, am urmat doar tratamente naturale apoi unul homeopat, condus de dl dr. Minu Mihail. După aproximativ doi ani de tratament homeopat, timp în care am crezut că nu o să mai treacă niciodată, am realizat că mă simt din ce în ce mai bine, până când, nu demult, am realizat că am un an de zile de când nu am mai avut realmente nicio problema din cele care mă supărau mai demult. Asta mi-a dat încredere în homeopatie, am reuşit să nu mai compar felul în care acţionează un medicament şi felul în care acţionează medicina alternativă, care nu e bruscă, nu e invazivă şi nu are efete secundare negative.
Mama mea, Dr. Palaghia Pop medic primar de medicină internă, a îmbrăţişat această ştiinţă de aprox. 3 ani şi a absolvit cursurile Vithoulkas. Deja se bucură de succes în tratarea cazurilor şi cu homeopatia, nu doar cu celelalte exponente ale medicinei naturale, cu care are experienţe frumoase de peste 25 de ani. De curând şi-a expus primul caz tratat homeopat, pe care o sa vi-l prezint într-un viitor post.
Pentru mai multe detalii privind homeopatia, vă recomand cartea dlui prof. dr. Honorius Popescu şi cea a dnei dr. Sorina Soescu, menţionate mai sus şi, mai ales, www.vithoulkas.com
Sunt o mare împătimită a tuşului de ochi, după cum probabil v-aţi dat seama. Folosesc tuşul la aproape fiecare machiaj pe care mi-l fac, de aceea, în aprox. 10 ani, am testat ceva produse. Am avut neplăcerea să fac şi alergie la unele şi să mi se înroşească pleoapa. Din păcate, asta a fost demult şi nu îmi mai amintesc marca. Ultimul tuş pe care l-am folosit însă este de la o firmă pe care am ponegrit-o mai demult pentru un produs nereuşit.
Acum însă, veşti bune pentru Maybelline. Este a a doua oară când mi se termină tuşul de ochi Liner Express, de care am fost mulţumită şi probabil că îl voi mai cumpăra. Firma pretinde că tuşul are o culoare intensă – adevărat şi o rezistenţă incredibilă în timp – fără exagerări, adevărat, durează în timp. Mai spune şi că se usucă imediat după aplicare – şi aceasta este adevărat, nu trebuie să aştepţi un secol până se usucă şi din acest motiv nici nu te murdăreşti. Pensuliţa de aplicare este foarte comodă, nici rigidă, nici moale; eu evit pensuliţele lungi şi moi care pot să fugă pe pleoapă şi să strice linia. Nu are miros, din fericire, şi, ceea ce e mai important, nu irită pielea de pe pleoapă, chiar dacă îl folosiţi zilnic.
Vi-l recomand cu încredere, costă în jur de 25 de lei.
Poate vă amintiţi câte ceva despre subiect dintr-un post anterior. Metrosexual vine de la metropolitan şi heterosexual, un termen atribuit bărbatului modern, care trăieşte într-o societate capitalistă, foarte preocupat de stilul său de viaţă şi de felul în care arată. Evoluţia societăţii, într-una modernă, a făcut ca şi bărbatul să fie un consumator la fel de talentat ca femeia. Până nu demult, singurii bărbaţi care îşi permiteau să poarte această etichetă erau doar starurile sau persoanele foarte cunoscute care apăreau prin reviste, deoarece rolul bărbatului era acela de a aduce bani în casă şi de a-i da soţiei să îi cheltuie, pentru diferitele necesităţi ale casei. În zilele noastre acest tablou s-a estompat, cheltuielile casei fiind în majoritatea cazurilor o chestiune bilaterală. Nemaifiind unicul întreţinător al familiei bărbatul şi-a putut centra atenţia şi asupra sa şi a necesităţilor sale, dând naştere bărbatului modern.
Astfel că s-au produs în masă produse cosmetice şi servicii cosmetice pentru bărbaţi, o paletă mult mai largă de îmbrăcăminte, în diverse stiluri. România, din păcate, este încă destul de în urmă cu aceste lucruri, totuşi serviciile bazice există şi se poate profita de ele.
Revenind la întrebarea din titlu, metrosexualitatea este o evoluţie normală a bărbatului în ceea ce priveşte îngrijirea şi aspectul, deci nu este nimic ciudat în asta. Cei mai reticenţi la acest mod de viaţă sunt bărbaţii (dar şi femeile) “old school”, asociind imaginea cu cea de homosexual. Cum am mai menţionat, nici etimologic, nici din vreun alt punct de vedere, a fi metrosexual nu are vreo conotaţie sexuală. Necesitatea de a fi în pas cu lumea modernă îi împinge la a se îngriji, fiindcă femeile au făcut-o întotdeauna, corespunzător timpurilor în care au trăit şi cred că, în secolul 21, e cazul ca bărbaţii să îşi acorde mai multă atenţie.
Deşi pentru unii metrosexualitatea nu este ceva rău sau ciudat, consideră asta o extremă în îngrijirea masculină şi preferă să se situeze undeva la mijloc. Nimic de zis, orice pas înainte este binevenit şi apreciat din partea complementară. Şi cum am mai spus, vremea Tarzanilor păroşi a trecut, e nevoie de mai mult decât de duş, deodorant şi produse de barbierit, de nişte haine băbeşti/moşuleşti, nu asta înseamnă masculinitate. Masculinitatea ţine de atitudinea cu care poartă orice, cum ar veni, omul face haina, nu haina pe om.
Aşa că pe linia:
|————————————————|————————————————|
Metro Moderat,îngrijit Tărzănel modern
Sunt convinsă că majoritatea femeilor la care vă place vouă, băieţilor, să vă uitaţi preferă de la Moderat la Metro.
P.S. Şi acuma care ce înţelege prin moderat… heh, moderat, din perspectiva mea, cred că v-aţi dat seama ce înseamnă sau vă veţi da.
Recent Comments